Anxietate

Anxietate

Tulburarile de anxietate pot avea efecte grave. Anxietatea reprezinta o problema foarte frecvent intalnita in viata de zi cu zi. Aproximativ 25% din populatie sufera de anxietate. Alti 25% au o anxietate mai putin severa (precum frica de soareci sau gandaci).Tulburarile de anxietate cuprind o serie de probleme anxietate generalizata, fobia sociala, fobii specifice (fobia de insecte, frica de spatii deschise sau inchise), atacul de panica, tulburarea obsesiv-compulsiva si stresul post-traumatic.
Simptome: sentimentul de frica sau ganduri cronice (constante), transpiratia, tremuraturile, bataile de inima rapide, dificultati in respiratie, greata, lesin, ganduri disfunctionale, comportament de evitare.

Anxietatea ia forme multiple, insa numitorul comun raman frica si reactiile corporale produse de adrenalina. Oamenii au nenumarate frici care se incadreaza in categoria tulburarilor anxioase si sunt grupate in cateva categorii mari: tulburarea de panica, fobiile specifice, fobia sociala, agorafobia, tulburarea anxioasa generalizata, tulburarea obsesiv-compulsiva, tulburare acuta de stres, tulburare de stres post-traumatic, tulburare anxioasa cauzata de o afectiuni medicale.

Anxietate generalizata - frica exagerata si grija legata de lucruri comune. Centrul anxietatii poate fi reprezentat de prieteni, familie, sanatate, munca, bani sau ratrairea unei intalniri importante (de fapt tot ceea ce este important persoanei poate sa capteze centrul atentiei ca focus al anxietatii). Vorbim despre anxietate generalizata daca grija exagerata este prezenta in aproape fiecare zi, timp de 6 luni, si daca persoana are dificultati in controlarea anxietatii.

Cauze: factori genetici, chimia creierului, stresul din mediu
Simptome: irascibilitate si iritabilitate usoara; oboseala; insomnie; probleme de concentrare; (nu se simte capabil sa gandeasca)

Fobia sociala este o tulburare psihica indusa pe teama excesiva si de nestapanit de a fi observat, criticat si umilit de oameni straini care, prin ei insisi, nu prezinta un pericol real. Teama apare in situatii sociale de genul: vorbit in public, discurs in fata auditoriului, reuniuni mondene, sedinte, conversatii pe teme sexuale, acces in restaurante si toalete publice, scris, pictat sau cantat in public si alte actiuni expuse privirilor straine. Sentimentele incercate sunt teama, stanjeneala, penibilul, disconfortul.

Fobii specifice - sunt cele mai frecvente. Ele debuteaza din copilarie, adolescenta si dispar sau nu la adult. Apar de obicei in perioada pubertatii. Ele pot persista cronic la un individ, dar sunt nesemnificative patologic.Constau in frica irationala de situatii, activitati,obiecte specifice, care poate lua uneori forma unor crize anxioase acute (sugerand atacul de panica) sau declansa perioade cu anxietate generalizata. Se poate ajunge la conduite de evitare care pot avea consecinte negative asupra funtionarii normale a persoanei. Cele mai frecvente sunt fobiile de animale, inaltime (acrofobia), spatii inchise, aglomeratie (claustrofobie), de obiecte ascutite.

Tulburarea de panica - atacurile de panica sunt comune comparativ cu tulburarile de panica, care sunt mai rar intalnite. Atacurile de panica pot sa nu fie legate de o situatie anume, ci pot aparea spontan. Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu tulburare de panica, trebuie sa aiba aproape 4 atacuri de panica lunar intr-o perioada mai indelungata. Tulburarea de panica poate sa fie diagnosticata daca atacurile de panica sunt frecvente si exista si o frica intensa si persistenta de aparitia unui alt atac de panica.

Tulburarea obsesiv-compulsiva - se caracterizeaza prin preocuparea catre ordine, perfectionism si control mental si interpersonal in detrimentul flexibilitatii, deschiderii si eficientei; persoana cu o astfel de tulburare este scrupuloasa, preocupata de detalii, reguli, liste, planuri, ceea ce o determina sa piarda obiectivul major al actiunii.

Tulburarea de stres post-traumatic - este o tulburare anxioasa severa care se poate dezvolta dupa expunerea la orice eveniment care determina trauma psihologica. Acest eveniment poate implica amenintarea cu moartea pentru sine sau alte persoane sau a integritatii sexuale, fizice sau psihologice ale pacientului sau cunoscutilor sai. Ca efect al traumei psihologice, stresul post-traumatic este mai putin frecvent si mai rezistent decat raspunsul acut la stres observat mai des.
Simptomele de diagnostic pentru stresul post-traumatic sunt: reexperienta traumei originale prin rememorari sau cosmaruri, evitarea stimulilor asociati cu trauma si dificultati ale somnului, furie, hipervigilenta.

Agorafobia- este definita ca teama de spatii deschise, cum ar fi teama de a intra in magazine, teama de multimi si locuri publice sau teama de a calatori singur cu trenul, autobuzul sau avionul. Totodata, include anxietatea asociata inabilitatii de a ajunge repede intr-un loc unde sa se simta in siguranta. Atacurile de panica sunt o caracteristica comuna a agorafobiei. Atacul de panica este un atac neasteptat de teama intensa si anxietate. Deoarece atacul de panica poate fi imprevizibil, pacientii se tem ca acesta sa nu apara cand se afla intr-un spatiu public. Astfel, persoana poate incepe sa evite orice situatie in care ar putea apare un atac de panica. In cazurile extreme, persoanele cu agorafobie pot deveni incapabile sa paraseasca locuinta daca nu sunt insotite de persoane de incredere. Multi dintre pacientii cu agorafobie pot avea si alte fobii.
Simptome: teama ca va muri, dureri toracice, tremuraturi, teama ca va lesina, puls rapid, transpiratii profuze, dificultati de respiratie, senzatie de sufocare, greata, ameteli, senzatia de pierdere a controlului.

Anxietatea la copii
Anxietatea prin definitie este o stare de neliniste, de incordare care nu are o cauza aparenta, in care copilul se simte amenintat de ceva chiar daca se poate ca frica sa sa fie nejustificata. Spre exemplu, bebelusii anxietate fata de straini si se agata de patintii sai atunci cand intra in contact cu o persoana straina lui. Copiii mici cu varsta cuprinsa intre 10 si 18 luni manifesta anxietatea de despartire, in special de mama (pentru ca ea este cea cu care a petrecut cel mai mult timp). Cei de 2-6 ani incep sa se teama si sa manifeste anxietate fata de personaje care nu exista in realitate, dar pe care ei le percep ca fiind reale precum fantomele sau mostrii pe care ii vad la televizor. Anxietatea la copii nu trebuie deloc neglijata deoarece se poate transforma mai tarziu in fobie care este mai greu de suportat.